imanentism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMANENTÍSM s. n. (
Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care susține că existența, realitatea reprezintă exclusiv proiecția conștiinței. – Din
fr. immanentisme.imanentism (Dicționar de neologisme, 1986)IMANENTÍSM s.n. Doctrină metafizică potrivit căreia existența, realitatea reprezintă exclusiv conținutul intern al conștiinței, este „imanentă” conștiinței. [< fr.
immanentisme].
imanentism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMANENTÍSM s. n. doctrină filozofică potrivit căreia existența, realitatea reprezintă proiecția conștiinței, este „imanentă” acesteia. (< fr.
immanentisme)
imanentism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imanentísm s. n.imanentism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMANENTÍSM s. n. (
Fil.) Doctrină idealist-subiectivă care susține că realitatea este reprezentată exclusiv de proiecția conștiinței. — Din
fr. immanentisme.