imanent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMANÉNT, -Ă, imanenți, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acționează din interiorul obiectului, condiționat de esența obiectului; intrinsec.
2. (În concepția idealistă despre lume) Care există și acționează prin sine însuși, nedeterminat de o cauză din afară. ◊
Filozofia (sau
școala)
imanentă = filozofie care afirmă că existența, realitatea reprezintă conținutul conștiinței. – Din
fr. immanent, lat. immanens, -ntis.