imagologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMAGOLOGÍE s. f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. – Din
fr. imagologie.imagologie (Dicționar de neologisme, 1986)IMAGOLOGÍE s.f. Ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care popoarele și le fac despre ele însele și despre alte popoare. [Gen.
-iei. / cf. fr.
imagologie].
imagologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMAGOLOGÍE s. f. ramură a psihosociologiei care studiază imaginile pe care diferitele popoare le au despre ele, despre altele. (< fr.
imagologie)
imagologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*imagologíe s. f.,
art. imagología, g.-d. imagologíi, art. imagologíeiimagologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMAGOLOGÍE s. f. Ramură a sociopsihologiei care cercetează sistematic reprezentările pe care le au popoarele sau clasele sociale despre ele însele. — Din
fr. imagologie.