imagina (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMAGINÁ, imaginez, vb. I.
Tranz. A-și închipui ceva;
p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din
fr. imaginer, lat. imaginari.imagina (Dicționar de neologisme, 1986)IMAGINÁ vb. I. tr. A-și închipui ceva. ♦ A inventa, a crea. [< fr.
imaginer, it.
immaginare, cf. lat.
imaginari].
imagina (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMAGINÁ vb. tr. a-și închipui ceva. ◊ a concepe, a inventa. (< fr.
imaginer, lat.
imaginari)
imagina (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imaginá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
imagineázăimagina (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMAGINÁ, imaginez, vb. I.
Tranz. A-și închipui ceva;
p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. — Din
fr. imaginer, lat. imaginari.imaginà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imaginà v.
1. a închipui, a-și reprezenta în spirit, a crea prin cugetare;
2. a crede fără cuvânt:
își imaginează că e persecutat.