imaginațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.imaginațiune (Dicționar de neologisme, 1986)IMAGINAȚIÚNE s.f. v.
imaginație.
imaginațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*imaginațiúne f. (lat.
imaginátio, -ónis). Fantazie [!], facultatea de a imagina, de a inventa, de a crea, de a concepe:
a avea o imaginațiune vie. Fig. Opiniune nefundată, închipuire:
e o pură imaginațiune. – Și
-áție.imaginațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imaginați(un)e f.
1. facultatea de a crea prin cugetare;
2. părere neîntemeiată, idee himerică:
e o pură imaginațiune.imaginațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMAGINAȚIÚNE s. f. v. imaginație.