imaginativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMAGINATÍV, -Ă, imaginativi, -e, adj. Dotat cu o imaginație vie. – Din
fr. imaginatif.imaginativ (Dicționar de neologisme, 1986)IMAGINATÍV, -Ă adj. Dotat cu imaginație fecundă, vie. ♦ De imagine. [< fr.
imaginatif].
imaginativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMAGINATÍV, -Ă adj. dotat cu imaginație (vie). (< fr.
imaginatif)
imaginativ (Dicționaru limbii românești, 1939)*imaginatív, -ă (lat
imaginativus). Care imaginează ușor:
spirit imaginativ.imaginativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imaginatív adj. m.,
pl. imaginatívi; f. imaginatívă, pl. imaginatíveimaginativ (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)imaginativ a. cu o vie imaginațiune.
imaginativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMAGINATÍV, -Ă, imaginativi, -e, adj. Dotat cu o imaginație vie. — Din
fr. imaginatif.