imaginar - explicat in DEX

imaginar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.

imaginar (Dicționar de neologisme, 1986)
IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].

imaginar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)

imaginar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*imaginár, -ă adj. (lat. imaginarius). Care nu există de cît [!] în imagine, închipuit, inexistent: bolnav imaginar.

imaginar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
imaginár¹ adj. m., pl. imaginári; f. imagináră, pl. imagináre

imaginar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*imaginár² s. n.

imaginar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
imaginar a. care nu există decât în imaginatiune: boală imaginară.

imaginar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. — Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.