imaginație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior;
p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [
Var.: (rar)
imaginațiúne s. f.] – Din
fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.imaginație (Dicționar de neologisme, 1986)IMAGINÁȚIE s.f. Capacitatea omenească de a transforma reprezentările care reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ♦ Închipuire, fantezie. [Gen.
-iei, var.
imaginațiune s.f. / cf. fr.
imagination, lat.
imaginatio].
imaginație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IMAGINÁȚIE s. f. capacitatea de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ◊ închipuire, fantezie. (< fr.
imagination, lat.
imaginatio)
imaginație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)imagináție (-ți-e) s. f.,
art. imagináția (-ți-a), g.-d. art. imagináției; pl. imagináții, art. imagináțiile (-ți-i-)imaginație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior;
p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [
Var.: (rar)
imaginațiúne s.f ] — Din
fr. imagination, lat. imaginatio, -onis.