ilir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILÍR, -Ă, iliri, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Ilirii sau era originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Iliriei sau ilirilor (
1), privitor la Iliria sau la iliri. ♦ (Substantivat,
f.) Limbă indo-europeană vorbită în vechea Ilirie. – Din
n. pr. Iliria (derivat regresiv).