ileon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILEÓN, ileonuri s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [
Pr.:
i-le-on] – Din
fr. ileon.ileon (Dicționar de neologisme, 1986)ILEÓN s.n. Ultima parte a intestinului subțire. [Pron.
-le-on, var.
ileum s.n. / < fr.
iléon].
ileon (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILEÓN s. n. ultima parte a intestinului subțire. (< fr.
iléon)
ileon (Dicționaru limbii românești, 1939)*ileón saŭ
íleum n. (cuv. format d. mlat.
ileon și
ileum, care pare a veni d. vgr.
eiléo, eilýo, răsucesc, fiind-că ileonu e răsucit).
Anat. Partea cea maĭ groasă a intestinuluĭ supțire [!].
ileon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ileón (porțiune a intestinului)
(-le-on) s. n.,
pl. ileónuriileon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [
Pr.:
-le-on] — Din
fr. iléon.