ilegalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală.
2. Situație ilegală în care se află o persoană. – Din
fr. illégalité.ilegalitate (Dicționar de neologisme, 1986)ILEGALITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi ilegal; act ilegal.
2. Situație ilegală a unei organizații etc.; situație ilegală în care activează o organizație sau un activist al acesteia. [Cf. fr.
illégalité].
ilegalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)ILEGALITÁTE s. f. 1. act ilegal. 2. situație ilegală a unei organizații, a unui activist al acesteia; ilegalism. (< fr.
illégalité)
ilegalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*ilegalitáte f. (d.
ilegal). Caracteru de a fi ilegal.
ilegalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ilegalitáte s. f.,
g.-d. art. ilegalitắții; pl. ilegalitắțiilegalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ilegalitate f. caracterul celor contrare legii:
ilegalitatea unei sentințe.ilegalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ILEGALITÁTE, ilegalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este ilegal; faptă ilegală.
2. Situație ilegală în care se află o persoană. — Din
fr. illégalité.