iezătură - explicat in DEX

iezătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. – Iezi + suf. -ătură.

iezătură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
iezătúră (iezitúră), s.f. (reg.) stavilă în calea unei ape; zăgaz, dig.

iezătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iezătúră s. f., g.-d. art. iezătúrii; pl. iezătúri

iezătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iezătură f. Mold, zăgaz. [Derivat din iezì].

iezătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEZĂTÚRĂ, iezături, s. f. Baraj (de pământ, de piatră etc.) construit de-a curmezișul unei văi pentru a stăvili apa și a forma un iaz. — Iezi + suf. -ătură.