ieremiadă - explicat in DEX

ieremiadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jérémiade.

ieremiadă (Dicționar de neologisme, 1986)
IEREMIÁDĂ s.f. Plângere, tânguire. [Pron. -mi-a-. / cf. fr. jérémiade].

ieremiadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IEREMIÁDĂ s. f. plângere, tânguire. (< fr. jérémiade)

ieremiadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ieremiádă (livr.) (-mi-a-) s. f., g.-d. art. ieremiádei; pl. ieremiáde

ieremiadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ieremiadă f. 1. lamentarea lui Ieremia: cum curge profeția unei ieremiade EM.; 2. plângere repețită și importună.

ieremiadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] — Din fr. jérémiade.