ierbuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IERBÚȚĂ,ierbuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui iarbă; ierbuliță. – Iarbă + suf. -uță.
ierbuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ierbúță (rar) s. f., g.-d. art. ierbúței; pl. ierbúțe
ierbuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IERBÚȚĂ,ierbuțe,s. f. (Reg.) Ierbuliță. — Iarbă + suf. -uță.