ienuperă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [
Var.: (
reg.)
iníperă, -e s. f.] – Din
ienupăr.ienuperă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ienúperă (fruct)
s. f.,
g.-d. art. ienúperei; pl. ienúpereienuperă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [
Var.: (
reg.)
iníperă s. f.] — Din
ienupăr.