ielcovan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IELCOVÁN, ielcovani, s. m. (
Ornit.;
reg.) Pescăruș. – Din
tc. yelkovan.ielcovan (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ielcován (ielcováni), s. m. – Pescăruș (Alcedo hispida).
Tc. yel kovan (DAR).
Sec. XVIII.
ĭelcovan (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭelcován m. (turc.
ĭel-kovan și
ĭel-koghan, sfîrlează, lit. „care alungă vîntu”, dacă nu alterat din gr.
alkyón, alcion).
Cant. Al. Alcion. – Scris și
elc-. La Bol.
alcovan.ielcovan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ielcován (
reg.)
s. m.,
pl. ielcovániielcovan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IELCOVÁN, ielcovani, s. m. (
Ornit.;
reg.) Pescăruș. — Din
tc. yelkovan.