ieftinire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEFTINÍRE,ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini. – V. ieftini.
ieftinire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ieftiníre s. f., g.-d. art. ieftinírii; pl. ieftiníri
ieftinire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEFTINÍRE,ieftiniri, s. f. Faptul de a (se) ieftini. — V. ieftini.