ieftinătate - explicat in DEX

ieftinătate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate.

ieftinătate (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ieftinătáte s.f.(înv.) 1. belșug. 2. îndurare, milă, miluire, milosârdie, ieftenșug, ieftinie.

ĭeftinătate (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug.

ieftinătate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ieftinătáte s. f., g.-d. art. ieftinătắții

ieftinătate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ieftinătate f. starea lucrului ieftin.

ieftinătate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. — Ieftin + suf. -ătate.