ieduț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IEDÚȚ,ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; (rar) iezișor. – Ied + suf. -uț.
ieduț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iedúț s. m., pl. iedúți
ieduț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IEDÚȚ,ieduți, s. m. Diminutiv al lui ied; iezișor. — Ied + suf. -uț.