idră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍDRĂ, idre, s. f. V. hidră.idră (Dicționar de neologisme, 1986)ÍDRĂ s.f. v.
hidră.
idră (Dicționaru limbii românești, 1939)*ídră și
hídră f., pl.
e (lat.
hydra, d. vgr.
῾ýdra, [d.
῾ýdor, apă], un balaur mitologic cu șapte capete, pe care i le-a tăĭat Ercule. V.
vidră). La ceĭ vechĭ, șarpe de apă dulce.
Fig. Mare pericul [!] și nenorocire:
idra anarhiiĭ. Zool. Un gen de polipĭ care de abea [!] se văd cu ochĭu liber (V.
celenterate).
idră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍDRĂ s. f. v. hidră.