idoneism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDONEÍSM s. n. Curent filozofic epistemologic relativist și neoraționalist care își confruntă permanent principiile cu experiența. – Din
fr. idoneisme.idoneism (Dicționar de neologisme, 1986)IDONEÍSM s.n. Curent raționalist dialectic în filozofia contemporană, inițiat de matematicianul și fizicianul elvețian Ferdinand Gonseth, care concepe filozofia ca fiind încontinuu capabilă pentru un inepuizabil dialog cu experiența; filozofie a deschiderii. [Cf. fr.
idonéisme].
idoneism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDONEÍSM s. n. curent filozofic relativist și neoraționalist care concepe filozofia ca un permanent dialog cu experiența. (< fr.
idonéisme)
idoneism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDONEÍSM s. n. Curent filosofic epistemologic relativist și neoraționalist care își confruntă permanent principiile cu experiența. — Din
fr. idoneisme.