idoliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍDOLIȚĂ, idolițe, s. f. (Rar) Divinitate păgână feminină; (
concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate. –
Idol +
suf. -iță.idoliță (Dicționaru limbii românești, 1939)ídoliță f., pl.
e (d.
idol).
Munt. Pop. Femeĭe foarte rea.
idoliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ídoliță (rar)
s. f.,
g.-d. art. ídoliței; pl. ídolițeidoliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍDOLIȚĂ, idolițe, s. f. (Rar) Divinitate păgână feminină; (
concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate. —
Idol +
suf. -iță.