idolatrie - explicat in DEX

idolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.

idolatrie (Dicționar de neologisme, 1986)
IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].

idolatrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDOLATRÍE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adorație, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)

idolatrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*idolatríe f. (îld. idololatrie; lat. idololatria, d. vgr. eidololatreia). Închinare la idolĭ. Fig. Ĭubire pasionată. V. politeizm [!].

idolatrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idolatríe (-la-tri-) s. f., art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei

idolatrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul zeilor falși; 2. fig. iubire excesivă.

idolatrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. — Din fr. idolâtrie.