ideografic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDEOGRÁFIC, -Ă, ideografici, -ce, adj. Care aparține ideografiei, privitor la ideografie; care este scris cu ideograme. [
Pr.:
-de-o-] – Din
fr. idéographique.ideografic (Dicționar de neologisme, 1986)IDEOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la ideografie; scris cu ideograme. [< fr.
idéographique].
ideografic (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDEOGRÁFIC, -Ă adj. referitor la ideografie; scris cu ideograme; ideogramatic. (< fr.
idéographique)
ideografic (Dicționaru limbii românești, 1939)*ideográfic, -ă adj. (d.
ideografie). Care exprimă o ideĭe:
scrisoarea Chinejilor e ideografică. Adv. În mod ideografic.
ideografic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ideográfic (-de-o-gra-) adj. m.,
pl. ideográfici; f. ideográfică, pl. ideográficeideografic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ideografic a. care exprimă o idee:
scrisoarea Chinezilor e ideografică.ideografic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDEOGRÁFIC, -Ă, ideografici, -ce, adj. Care aparține ideografiei, privitor la ideografie; care este scris cu ideograme. [
Pr.:
-de-o-] — Din
fr. idéographique.