ideogenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDEOGENÍE s. f. (Rar) Formare a ideilor. [
Pr.:
-de-o-] – Din
fr. idéogénie.ideogenie (Dicționar de neologisme, 1986)IDEOGENÍE s.f. Formare a ideilor. [Gen.
-iei. / < fr.
idéogénie, cf. gr.
idea – idee,
gennan – a naște].
ideogenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDEOGENÍE s. f. formare a ideilor. (< fr.
idéogénie)
ideogenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ideogeníe (-de-o-) s. f.,
art. ideogenía, g.-d. ideogeníi, art. ideogeníeiideogenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDEOGENÍE s. f. Formare a ideilor. [
Pr.:
-de-o-] — Din
fr. idéogénie.