identificare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de
a (se) identifica și rezultatul ei. –
V. identifica.identificare (Dicționar de neologisme, 1986)IDENTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. [<
identifica].
identificare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IDENTIFICÁRE (‹
identifica)
s. f. 1. (
DR.) Ansamblu de mijloace și metode folosite de organele judiciare pentru stabilirea trăsăturilor și particularităților acesteia.
2. (
MILIT.) Operațiune constând în determinarea naturii unui element care a fost detectat.
3. (
PSIH.) Activitate a unui subiect care stabilește o asemănare a unei informații recente cu o informație precedentă.
I. este baza percepției.
identificare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)identificáre s. f.,
g.-d. art. identificắrii; pl. identificắriidentificare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de
a (se) identifica și rezultatul ei.
V. identifica.