identificabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDENTIFICÁBIL, -Ă, identificabili, -e, adj. Care poate fi identificat, recunoscut. –
Identifica +
suf. -bil. Cf. fr. identifiable.identificabil (Dicționar de neologisme, 1986)IDENTIFICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi identificat, recunoscut. [Cf. fr.
identifiable].
identificabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDENTIFICÁBIL, -Ă adj. care poate fi identificat. (< fr.
identifiable)
identificabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)identificábil adj. m.,
pl. identificábili; f. identificábilă, pl. identificábileidentificabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDENTIFICÁBIL, -Ă, identificabili, -e, adj. Care poate fi identificat, recunoscut. —
Identifica +
suf. -bil. Cf. fr. identifiable.