identic - explicat in DEX

identic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IDÉNTIC, -Ă, identici, -ce, adj. Care coincide întru totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva; aidoma, întocmai. – Din fr. identique, lat. identicus.

identic (Dicționar de neologisme, 1986)
IDÉNTIC, -Ă adj. La fel, egal, asemănător întru totul cu ceva sau cu cineva; aidoma. [Cf. fr. identique, it. identico].

identic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IDÉNTIC, -Ă adj. exact, la fel, asemănător în totul cu ceva sau cu cineva; aidoma, întocmai. ♦ (mat.) funcție ~ă = funcție care asociază oricărui element din domeniul de definiție același element. (< fr. identique, lat. identicus)

identic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*idéntic, -ă adj. (mlat. idénticus, d. lat. idem, acelașĭ). Absolut asemenea cu altu, tot așa: case identice, propozițiunĭ identice. Adv. În mod identic.

identic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
idéntic adj. m., pl. idéntici; f. idéntică, pl. idéntice

identic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
identic a. 1. absolut asemenea cu un altul; 2. coprins sub una și aceeaș idee: propuneri identice.

identic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IDÉNTIC, -Ă, identici, -ce, adj. Care coincide întru totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva; aidoma, întocmai. — Din fr. identique, lat. identicus.