idempotență (Dicționar de neologisme, 1986)IDEMPOTÉNȚĂ s.f. (
Mat.) Proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară, astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. [< fr.
idempotence, cf. lat.
idem – același,
potentia – putere].
idempotență (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDEMPOTÉNȚĂ s. f. (mit.) proprietate a elementelor unei mulțimi având o operație binară astfel ca prin compunere cu ele însele să rămână neschimbate. (< fr.
idempotence)
idempotență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)idempoténță s. f.,
g.-d. art. idempoténței