ideație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IDEÁȚIE s. f. Proces (psihic) de formare și de înlănțuire a ideilor. [
Pr.:
-de-a-] – Din
fr. idéation.ideație (Dicționar de neologisme, 1986)IDEÁȚIE s.f. 1. Proces psihic de formare a ideilor și a conceptelor.
2. Proces de constituire, de concepere a unui plan, a unor idei etc. [Gen.
-iei, var.
ideațiune s.f. / < fr.
ideation].
ideație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IDEÁȚIE s. f. proces psihic de formare și de înlănțuire a ideilor. (< fr.
idéation)
ideație (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))IDEÁȚIE, ideații, s. f. Proces (psihic) de formare a ideilor. [
Pr.:
-de-a-] –
Fr. idéation.ideație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ideáție (-de-a-ți-e) s. f.,
art. ideáția (-ți-a), g.-d. ideáții, art. ideáțieiideație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IDEÁȚIE s. f. Proces (psihic) de formare și de înlănțuire a ideilor. [
Pr.:
-de-a-] — Din
fr. idéation.