ișlicel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IȘLICÉL,ișlicele, s. n. Diminutiv al lui ișlic. – Ișlic + suf. -el.
ișlicel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ișlicél (înv.) s. n., pl. ișlicéle
ișlicel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IȘLICÉL,ișlicele, s. n. (Înv.) Diminutiv al lui ișlic. — Ișlic + suf. -el.