hăulitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂULITÚRĂ,hăulituri, s. f. Chiuitură. [Pr.: hă-u-] – Hăuli + suf. -tură.
hăulitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hăulitúră (pop.) (hă-u-) s. f., g.-d. art. hăulitúrii; pl. hăulitúri