hărnicuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) HĂRNICÚȚ, -Ă,hărnicuți, -e, adj. Diminutiv al lui harnic; hărnicel. – Harnic + suf. -uț.
hărnicuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) hărnicúț adj. m., pl. hărnicúți; f. hărnicúță, pl. hărnicúțe