hărnicie - explicat in DEX

hărnicie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie.

hărnicie (Dicționaru limbii românești, 1939)
hărnicíe f. (d. harnic). Vrednicie (Vechĭ). Activitate, silință: elev de o hărnicie rară.

hărnicie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei

hărnicie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hărnicie f. calitatea celui harnic.