hâzenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂZÉNIE, hâzenii, s. f. (
Pop.) Hâdoșenie; (
concr.) persoană hâdă. –
Hâd +
suf. -enie.hâzenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hâzénie (
pop.)
(-ni-e) s. f.,
art. hâzénia (-ni-a), g.-d. art. hâzéniei; pl. hâzénii, art. hâzéniile (-ni-i-)hâzenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hâzenie f. urîciune scârboasă. [V.
hâd]..