hârtop (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÂRTÓP, hârtoape (hârtopuri), s. n. 1. Adâncitură, groapă pe un drum.
2. Scobitură lungă și adâncă, de forma unei râpe prăpăstioase, formată de apă. [
Var.: (
pop.)
vârtóp s. n.] – Din
sl. vrŭtŭpŭ.hârtop (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)hârtóp, hârtoápe, s.n. (reg.)
1. vizuină, bârlog, grotă.
2. râpă, ponor, crăpătură.
3. groapă adâncă cu apă, afundătură; mlaștină.
4. (la pl.) gropi cu noroi și apă pe un drum de țară, în care se înfundă roata căruței.
5. poiană pe o coastă de deal.
hârtop (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hârtóp s. n.,
pl. hârtoápe