husit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUSÍT, -Ă, husiți, -te, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține husitismului, privitor la husitism.
2. S. m. și
f. Adept al husitismului. – Din
fr. hussite.husit (Dicționar de neologisme, 1986)HUSÍT, -Ă adj. Privitor la husitism. //
s.m. și f. Adept al husitismului. [< fr.
hussite, cf.
Jan Hus – reformator al bisericii cehe].
husit (Marele dicționar de neologisme, 2000)HUSÍT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al husitismului. (< fr.
hussite)
husit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)husít adj. m.,
s. m.,
pl. husíți; adj. f.,
s. f. husítă, pl. husíte