huscă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚSCĂ, huști, s. f. (
Reg.) Sare obținută prin fierberea apei de izvoare sau de bălți sărate;
p. ext. calup de sare. – Din
ucr. huska [soly].
huscă (Dicționaru limbii românești, 1939)húscă f., pl.
ște (pol.
huska).
Mold. Sare huscă, sare pură albă, care se vinde în căpățînĭ micĭ de praf îndesat. V.
humăr.huscă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)húscă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. húștii; (calupuri)
pl. huști