hurducăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HURDUCĂIÁLĂ, hurducăieli, s. f. Zdruncinătură, zguduire; zgomot produs de ceva care (se) hurducă; hurducătură. [
Pr.:
-că-ia-] –
Hurducăi +
suf. -eală.hurducăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hurducăiálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. hurducăiélii; pl. hurducăiéli