humerus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din
fr. humérus, lat. humerus.humerus (Dicționar de neologisme, 1986)HÚMERUS s.n. Osul brațului de la umăr până la cot. [< fr.
humérus, cf. lat.
humerus].
humerus (Marele dicționar de neologisme, 2000)HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr.
humérus, lat.
humerus)
humerus (Dicționaru limbii românești, 1939)*húmerus n. (lat.
húmerus, umăr
1).
Anat. Osu brațuluĭ de la umăr la cot.
humerus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!húmerus s. n.,
art. húmerusul