hulubărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HULUBĂRÍE, hulubării, s. f. (
Reg.) Adăpost pentru hulubi; porumbar
2. –
Hulub +
suf. -ărie.hulubărie (Dicționaru limbii românești, 1939)hulubăríe f.
Nord est. Porumbărie.
hulubărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hulubăríe (
reg.)
s. f.,
art. hulubăría, g.-d. art. hulubăríei; pl. hulubăríi, art. hulubăríilehulubărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hulubărie f. Mold. porumbar, coteț de porumbei.