huidumă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUIDÚMĂ, huidume, s. f. (
Fam.) Persoană mare și grasă; matahală. –
Et. nec.huidumă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)huidumă, huidume s. f. 1. (
pop.)
1. persoană mare și grasă. matahală.
2. (
intl.) polițist.
huĭdumă (Dicționaru limbii românești, 1939)huĭdúmă f., pl.
e (var. din
hadîm).
Munt. Matahală, namilă, persoană voluminoasă. – În Suc. (Șez. 32, 109) „femeĭe robustă”.
huidumă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)huidúmă, -e, s.n. – Persoană înaltă și solidă (Hotea 2006). Matahală. – Et. nec. (MDA).
huidumă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)huidúmă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. huidúmei; pl. huidúme