hudubaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (
Reg.)
1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă.
2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [
Pr.:
-ba-ie] –
Et. nec.hudubaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)hudubáĭe, V.
odobaĭe.hudubaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hudubáie (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hudubắii; pl. hudubắi, art. hudubắile