hrănitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HRĂNITÓR, -OÁRE, hrănitori, -oare, adj. Care hrănește bine; nutritiv. –
Hrăni +
suf. -tor.hrănitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hrănitór adj. m.,
pl. hrănitóri; f. sg. și
pl. hrănitoárehrănitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hrănitor a. și m. care hrănește.