hrăni - explicat in DEX

hrăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.

hrăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă

hrăni (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
hrăni v. 1. a nutri, a întreține vieața prin mijlocul alimentelor: pâinea hrănește pe om; 2. fig. a întreține, a face să dureze: a hrăni ură, dorințe.