hotnog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOTNÓG, hotnogi, s. m. Vechi grad militar în Moldova, comandant peste o sută de ostași; sutaș; persoană care avea acest grad. – Din
magh. hadnagy „sublocotenent”.
hotnog (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)hotnóg (hotnógi), s. m. –
1. Comandant, șef al unei oștiri. –
2. În
Mold., la sfîrșitul
sec. XVI, căpitan al unei companii de o sută de soldați. –
Var. (
înv.)
hodnog(iu). Mag. hadnagy (Tiktin; Gáldi,
Dict., 136). Apare din 1446, cu primul sens.
hotnog (Dicționaru limbii românești, 1939)hotnóg m. (ung.
had-nagy).
Vechĭ. Generalism. Căpitan care era și reprezentantu domnuluĭ în ducatu Făgărașuluĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. 1, 59). – Și
hotnogĭ, pl. tot așa.
hotnog (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)hótnog, s.m. – v. hognoș.
hotnog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)hotnóg s. m.,
pl. hotnógihotnog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)hotnog m. od. sutaș:
hotnogi numiți de Ștefan comandă călărașii AL. [Ung. HADNAGY, lit. cap de ceată].