horobăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))HOROBĂÍ, horobăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A se învârti de colo până colo (făcând mai mult zgomot decât treabă).
horobăi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)horobăí (-íesc, horobăít), vb. A se strădui, a-și căuta de lucru. Creație expresivă, poate proprie lui Rebreanu (nu apare în dicționare);
cf. înhodoroba, cotrobăi.