horeț - explicat in DEX

horeț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
HORÉȚ, horețe, s. n. (Reg.) Împletitură de nuiele în formă de coș cilindric, folosită la păstrarea în apă a peștelui prins. – Et. nec.

horeț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
horéț (horéțe), s. n. – Coș de răchită, mai ales pentru a usca păstrăvi. Mag. halrács „năvod” (Scriban).

horeț (Dicționaru limbii românești, 1939)
horéț n., pl. e (ung. halrács, d. hal, pește, și rács, grătar, corlată). Munt. Mold. Coș, ladă saŭ îngrăditură de păstrat peștele viŭ. – În Mold. și horéz, la Dun. (Olt.) juvác, (Munt. Mold.) juvélnic. V. hodorob și mandră.

horeț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
horéț (reg.) s. n., pl. horéțe

horeț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
horeț n. Mold. un fel de coș de prins pește. [V. orie].