horșaf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HORȘÁF, horșafuri, s. n. (
Reg.) Ciorbă de prune afumate sau de vișine; un fel de compot cu multă zeamă. – Din
tc. hoșaf.horșaf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)horșáf (
reg.)
s. n.,
pl. horșáfuri