homomorfism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)HOMOMORFÍSM s. n. (
Mat.) Corespondență univocă între două mulțimi dotate cu aceeași structură algebrică. [
Var.:
omomorfísm s. n.] – Din
fr. homomorphisme.homomorfism (Dicționar de neologisme, 1986)HOMOMORFÍSM s.n. (
Mat.) Corespondență univocă într-un singur sens între două mulțimi cu aceeași structură; automorfism. [Var.
omomorfism s.n. / < fr.
homomorphisme].
homomorfism (Marele dicționar de neologisme, 2000)HOMOMORFÍSM s. n. (mat.) corespondență univocă între două mulțimi cu aceeași structură algebrică. (< fr.
homomorphisme)
homomorfism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)HOMOMORFÍSM (‹
fr.; {s}
homo- +
gr. morphe „formă”)
s. n. 1. (
MAT.) Aplicație intre două structuri algebrice, de
ex. grupurile (G, +) și (G', +), cu proprietatea φ(x + y)= φ(x) x φ(y), oricare ar fi elementele x și y din
G. Sin. morfism, omomorfism. 2. H. de automate = ansamblu de două automate a căror funcționare are la bază această proprietate.
homomorfism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)homomorfísm s. n.